Unei persoane bine adaptata ii pasa de semenii lui. Copii rasfatati sau neglijati isi pot pierde intgeresul social. Facand prea mult sau prea putin pentru copil ii produce acestuia idee eronata ca nu trebuie sa fie ingriorat de realtionarea prin cooperare. Astfel, cele doua erori de educare din partea adultului, rasfatul sau neglijenta, pot duce la dezvoltarea unui sentiment de inferioritate si de inadaptare. Inca de la nastere copilul intra in lume si ramane pentru ceva timp inferior, fiind dependent de adult. El se lupta sa depaseasca aceste sentimente de inferioritate. In mod constant observam adulti care incearca sa treaca de la inferior la superior in situatii sociale date.

FAMILIA CA UN SPECTACOL DE TEATRU
Cand te nasti e ca si cum ai fi pus pe o scena de teatru, dar in actul al doilea. Piesa e deja in defasurare. Unde e scenariul? Nu este un scenariu – este un teatru pe baza de improvizare. Ce rol are noul nascut? Orice rol – el decide. Asadar, se uita pe scena sa vada cine e si ce roluri s-au luat. Daca sunt numai uriasi pe scena, ce rol sa ia? Depinde de cum sunt adultii si ce rol crede ea ca ii va asigura succesul. O sa aleaga o cale de a apartine acestei familii. Se poate schimba mai tarziu daca apar si alti actori in piesa – un alt copil sau doi sau un bunic care se muta in casa lor. Sau poate este un singur adul pe scena. Cum se va comporta ea atunci?

Ceea ce se intampla in copilarie nu este atat de important cum e ceea ce decide fiecare individ despre ce se intampla.
Seneca a spus “Totul depinde de opinie...”